Stiluri de dragoste

“Daca dragoste nu e, atunci nimic nu e”, spune Marin Preda in Cel mai iubit dintre pamanteni. Oricat de irationala si de exclusivista ar parea aceasta afirmatie, toti cei care au cunoscut acea stare sublima numita “indragostire”, ii dau dreptate.

Cat despre iubire ca sentiment, unii se rezuma doar sa o traiasca si sa se bucure de ea, altii simt nevoia sa o analizeze. Pe baza unui studiu riguros, doi cercetatori americani au identificat sase tipuri de dragoste:

Dragostea – pasiune, gen atractie fatala, cand obiectul pasiunii este dorit cu intensitate

Dragostea ludica (game- playing), cand dragostea e mai degraba un joc cu reguli care se pot schimba oricand. Ea implica flirtul, folosit frecvent ca mijloc de seductie si de mentinere a partenerului intr-o stare de permanenta vigilenta; ea nu implica nici un fel de angajament si din acest joc al dragostei se poate iesi oricand

Dragostea-prietenie, gen prietenie afectuoasa; ea are de obicei o baza mai solida si de aceea este si mai durabila

Dragostea-ratiune, sau dragostea pragmatica si cea mai putin oarba; sentimentele infiripate lasa loc si unor calcule de ordin rational: statutul social, moralitatea, calitatile si defectele persoanei iubite, modul in care este privita de ceilalti, etc

Dragostea posesiva, in care atasamentul fata de cineva se exprima prin gelozie, insistenta si afectiune sufocanta; persoana iubita dispune de libertate de actiune foarte limitata

Dragostea-jertfa, care implica devotiune si sacrificiu ; indragostitul pune interesele si sentimentele persoanei iubite mai presus de propria persoana

In general barbatii prefera dragostea-pasiune si dragostea-ludica, in timp ce femeile opteaza cel mai des pentru dragostea-prietenie, dragostea-ratiune si dragostea posesiva (cine a zis ca femeile nu sunt pragmatice!). Din cate se observa, dragostea-jertfa este cea mai putin preferata, de unde se poate deduce ca cei mai multi doresc sa primeasca cel putin atat cat dau intr-o relatie (si daca se poate sa primeasca mai mult totul e OK), dar prea putini sunt dispusi sa ofere sentimente neconditionat.

Acum, dupa ce ne-am lamurit ca omul este mai degraba un ‘animal’ egoist, ar mai fi de vazut daca aceasta clasificare ne poate ajuta sa prevedem durata unei relatii de dragoste. Practica dovedeste ca cea mai putin durabila este dragostea- ludica, pentru ca ea este folosita mai degraba ca mijloc de seductie decat pentru a iubi.

Nici cu dragostea-posesiva nu stam prea bine. Cand iubita se agata de tine, te tine in lesa, te sufoca si se plange ca nu-i acorzi prea multa atentie – in timp ce tu te intrebi de cat timp nu ai mai iesit cu amicii la o bere sa vorbesti despre fotbal, afaceri, femei frumoase sau masini – parca iti vine sa o iei la goana.

Nici dragostea-pasiune nu e prea durabila. Desi presupune atractie fizica si implicare sentimentala, adesea se dovedeste a fi un “foc de paie”. Odata consumata relatia fizica, tindem sa nu dam prea mare valoare unui lucru pe care l-am obtinut cu prea mare usurinta. Este dragostea fara viitor. Dar cu totul altfel se intampla cand persoana se lasa greu cucerita. Atunci iti pui la bataie tot arsenalul de care dispui si cu cat ea este mai detasata, cu atat capata mai multa valoare in ochii tai. Cu atat mai mult te bucuri de victoria finala.

Sunt si situatii in care atractia fatala dintre cei doi este egal impartasita de ambele parti si iubirea evolueaza catre o relatie stabila, de genul dragoste-prietenie. Dar situatiile astea sunt destul de rare si cel mai bine ar fi sa nu visam prea des la ele. Ar trebui sa traim mai multe existente ca sa avem sansa sa intalnim acea dragoste despre care tot vorbesc poetii. Daca totusi o intalnim, ar trebui sa ne consideram niste privilegiati ai soartei.

Cele mai multe relatii care devin serioase si se stabilizeaza printr-o casatorie (sau pur si simplu convietuire in doi) degenereaza pe masura ce pasiunea se stinge, daca ea nu este dublata de prietenie si nu se bazeaza pe comunicare. Interesul pentru celalalt scade progresiv. Persoana iubita, care inainte era idealizata, acum se transforma in “obiect rau”. Tot ceea ce inainte era bun si frumos, devine rau si urat.

Cel mai trist e ca de cele mai multe ori partenerii nu au curajul sa divorteze – din cauza varstei, a copiilor, a situatiei materiale, din teama de schimbare sau de teama ca nu-si vor gasi alt partener (partenera) – si ideea de cuplu se destrama pe un fond de ranchiuna. Desi conflictele sunt aproape permanente, casnicia continua totusi si relatia dintre cei doi devine una “sado-mazochista”, in care rolurile se schimba deseori.

Psihologia iubirii conduce la concluzia ca daca indragostitii traiesc la inceputul relatiei lor o stare erotica intensa, aceasta stare nu este eterna, ea evoluand pe tot parcursul relatiei. Anumite tipuri de relatii sunt menite de la inceput sa se destrame. Pentru celelalte relatii care se bucura de o oarecare durabilitate, fie ca se ajunge sau nu la casatorie, procentul despartirilor este destul de mare si in continua crestere, dupa cum arata statisticile. Spre exemplu, in SUA, pentru un caz din doua, statisticile prevad divortul.
Psihologia iubirii noteaza faptul ca nu exista un tip pur de relatie, dragostea insemnand in mai mare sau mai mica masura si pasiune, si prietenie, si o oarecare posesiune, si sacrificiu. In care din cele sase tipuri de baza ai incadra relatia de dragoste pe care o traiesti in prezent ? 


Astept comentariile voastre in legatura cu acest subiect