Stiluri de dragoste

“Daca dragoste nu e, atunci nimic nu e”, spune Marin Preda in Cel mai iubit dintre pamanteni. Oricat de irationala si de exclusivista ar parea aceasta afirmatie, toti cei care au cunoscut acea stare sublima numita “indragostire”, ii dau dreptate.

Cat despre iubire ca sentiment, unii se rezuma doar sa o traiasca si sa se bucure de ea, altii simt nevoia sa o analizeze. Pe baza unui studiu riguros, doi cercetatori americani au identificat sase tipuri de dragoste:

Dragostea – pasiune, gen atractie fatala, cand obiectul pasiunii este dorit cu intensitate

Dragostea ludica (game- playing), cand dragostea e mai degraba un joc cu reguli care se pot schimba oricand. Ea implica flirtul, folosit frecvent ca mijloc de seductie si de mentinere a partenerului intr-o stare de permanenta vigilenta; ea nu implica nici un fel de angajament si din acest joc al dragostei se poate iesi oricand

Dragostea-prietenie, gen prietenie afectuoasa; ea are de obicei o baza mai solida si de aceea este si mai durabila

Dragostea-ratiune, sau dragostea pragmatica si cea mai putin oarba; sentimentele infiripate lasa loc si unor calcule de ordin rational: statutul social, moralitatea, calitatile si defectele persoanei iubite, modul in care este privita de ceilalti, etc

Dragostea posesiva, in care atasamentul fata de cineva se exprima prin gelozie, insistenta si afectiune sufocanta; persoana iubita dispune de libertate de actiune foarte limitata

Dragostea-jertfa, care implica devotiune si sacrificiu ; indragostitul pune interesele si sentimentele persoanei iubite mai presus de propria persoana

In general barbatii prefera dragostea-pasiune si dragostea-ludica, in timp ce femeile opteaza cel mai des pentru dragostea-prietenie, dragostea-ratiune si dragostea posesiva (cine a zis ca femeile nu sunt pragmatice!). Din cate se observa, dragostea-jertfa este cea mai putin preferata, de unde se poate deduce ca cei mai multi doresc sa primeasca cel putin atat cat dau intr-o relatie (si daca se poate sa primeasca mai mult totul e OK), dar prea putini sunt dispusi sa ofere sentimente neconditionat.

Acum, dupa ce ne-am lamurit ca omul este mai degraba un ‘animal’ egoist, ar mai fi de vazut daca aceasta clasificare ne poate ajuta sa prevedem durata unei relatii de dragoste. Practica dovedeste ca cea mai putin durabila este dragostea- ludica, pentru ca ea este folosita mai degraba ca mijloc de seductie decat pentru a iubi.

Nici cu dragostea-posesiva nu stam prea bine. Cand iubita se agata de tine, te tine in lesa, te sufoca si se plange ca nu-i acorzi prea multa atentie – in timp ce tu te intrebi de cat timp nu ai mai iesit cu amicii la o bere sa vorbesti despre fotbal, afaceri, femei frumoase sau masini – parca iti vine sa o iei la goana.

Nici dragostea-pasiune nu e prea durabila. Desi presupune atractie fizica si implicare sentimentala, adesea se dovedeste a fi un “foc de paie”. Odata consumata relatia fizica, tindem sa nu dam prea mare valoare unui lucru pe care l-am obtinut cu prea mare usurinta. Este dragostea fara viitor. Dar cu totul altfel se intampla cand persoana se lasa greu cucerita. Atunci iti pui la bataie tot arsenalul de care dispui si cu cat ea este mai detasata, cu atat capata mai multa valoare in ochii tai. Cu atat mai mult te bucuri de victoria finala.

Sunt si situatii in care atractia fatala dintre cei doi este egal impartasita de ambele parti si iubirea evolueaza catre o relatie stabila, de genul dragoste-prietenie. Dar situatiile astea sunt destul de rare si cel mai bine ar fi sa nu visam prea des la ele. Ar trebui sa traim mai multe existente ca sa avem sansa sa intalnim acea dragoste despre care tot vorbesc poetii. Daca totusi o intalnim, ar trebui sa ne consideram niste privilegiati ai soartei.

Cele mai multe relatii care devin serioase si se stabilizeaza printr-o casatorie (sau pur si simplu convietuire in doi) degenereaza pe masura ce pasiunea se stinge, daca ea nu este dublata de prietenie si nu se bazeaza pe comunicare. Interesul pentru celalalt scade progresiv. Persoana iubita, care inainte era idealizata, acum se transforma in “obiect rau”. Tot ceea ce inainte era bun si frumos, devine rau si urat.

Cel mai trist e ca de cele mai multe ori partenerii nu au curajul sa divorteze – din cauza varstei, a copiilor, a situatiei materiale, din teama de schimbare sau de teama ca nu-si vor gasi alt partener (partenera) – si ideea de cuplu se destrama pe un fond de ranchiuna. Desi conflictele sunt aproape permanente, casnicia continua totusi si relatia dintre cei doi devine una “sado-mazochista”, in care rolurile se schimba deseori.

Psihologia iubirii conduce la concluzia ca daca indragostitii traiesc la inceputul relatiei lor o stare erotica intensa, aceasta stare nu este eterna, ea evoluand pe tot parcursul relatiei. Anumite tipuri de relatii sunt menite de la inceput sa se destrame. Pentru celelalte relatii care se bucura de o oarecare durabilitate, fie ca se ajunge sau nu la casatorie, procentul despartirilor este destul de mare si in continua crestere, dupa cum arata statisticile. Spre exemplu, in SUA, pentru un caz din doua, statisticile prevad divortul.
Psihologia iubirii noteaza faptul ca nu exista un tip pur de relatie, dragostea insemnand in mai mare sau mai mica masura si pasiune, si prietenie, si o oarecare posesiune, si sacrificiu. In care din cele sase tipuri de baza ai incadra relatia de dragoste pe care o traiesti in prezent ? 


Astept comentariile voastre in legatura cu acest subiect 

Manipularea prin emotii

Cand vrem sa obtinem ceva de la partenerul de cuplu sau sa rezolvam o situatie de conflict, constient sau nu, apelam la o intreaga gama de metode: convingerea (persuasiunea), seductia, tandretea sau agresivitatea. Dar putini dintre noi devin constienti de faptul ca astfel, pe nesimtite, ne transformam in manipulatori sentimentali.


Cand se recurge la manipularea emotionala?

Cand apare un dezechilibru sau un conflict la nivel de cuplu. Cand unul din parteneri primeste mai mult decat ofera, cel care da se poate simti astfel frustrat si incearca sa restabileasca echilibrul. Dar si cel care primeste mai mult poate sa supraliciteze, cerand si mai mult, bazandu-se pe sentimentele celuilalt – care sunt mai puternice – sau pur si simplul pe faptul ca celalalt are o personalitate mai slaba. Poate apare si intr-un cuplu echilibrat, cand unul din parteneri vrea sa schimbe ceva in propriul interes sau in interesul ambilor.
Ce denota manipularea prin emotii?

Dupa unii este un indice de slabiciune, cel care se simte mai slab incearca sa manipuleze. Dupa altii este un semn de inteligenta, o forma de adaptare si o cale de a restabili armonia si echilibrul in relatia de cuplu sau intr-o relatie in general (de prietenie, profesionala, relatia parinti-copii etc).
Este manipularea prin emotii un lucru negativ?

Da, daca exista un interes ascuns si egoist. Da, daca se urmareste anihilarea personalitatii celuilalt. Este gresit sa-l transformi in alta persoana, cea care vrei tu sa fie. Este gresit sa il faci sa vada realitatea numai dupa coordonatele tale. Da, mai ales in primul stadiu al unui cuplu, cand intentia de manipulare poate insemna multa iluzionare si lipsa de cunoastere reciproca.
Nu, daca demersul este bine intentionat si are o finalitate pozitiva. Nu, daca persoana care manipuleaza ofera dragoste si incredere. Un exemplu clar de manipulare pozitiva il intalnim la copiii mici, care o mangaie pe mama lor cand aceasta este suparata sau se pun pe plans pentru a pune capat unei pedepse. Este o forma de invatare de tip emotional, prin care copilul invata sa se adapteze, sa se protejeze si sa diferentieze diferite emotii.

Exista mai multe forme de convingere prin folosirea emotiilor celuilalt:
Persuasiunea, care presupune convingerea partenerului prin:
—Insistenta, pana ce mesajul este receptionat si asimilat, prin repetare (“Am spus-o si o tot repet, pentru ca mi se pare important”, “Incearca sa te gandeti si tu”, “Revin la aceeasi problema”)
—Forta argumentelor aduse (“Este in avantajul nostru”, “Avem amandoi de castigat din asta”)
—Prestigiul de care se bucura persoana care incearca sa convinga (“Stii cat de mult inseamna pentru mine”, “M-as bucura mult”, “Imi doresc de mult lucrul asta”)
Persoana care este tinta persuasiunii este constienta de intentia de a fi convinsa, lucru extrem de important, care o pune pe picior de egalitate cu “partea adversa” intr-o disputa. Ea poate sa-si foloseasca la randul sau puterea de convingere, argumentele.

Cel mai adesea, amandoi partenerii pot incerca sa ajunga la un compromis prin negociere, rezolvand conflictul prin gasirea unor solutii convenabile de ambele parti.

Manipularea este tot o forma de convingere, dar ceea ce-i confera termenului o conotatie negativa este faptul ca cel mai adesea intentiile urmarite de manipulator sunt ascunse. In plus, cel manipulat nu este constient ca este tinta unui atac. Sau chiar daca isi da seama , el nu cunoaste toate aspectele unei probleme. I se prezinta o perspectiva, cand de fapt lucrurile stau diferit si se urmareste cu totul altceva.

Despre aspectele morale ale manipularii am discutat mai sus. Sa vedem acum care sunt metodele de manipulare:
— folosirea sentimentelor pozitive, oferite in mod conditionat: “Te iubesc daca faci cum spun eu”, “Daca faci ca mine, e un semn ca esti inteligenta”, “Daca faci ca mine, am sa ma revansez”, “Daca ma asculti, n-o sa-ti para rau”)
—folsirea emotiilor negative ca anxietate, disperare, tristete, furie etc. (”M-ai facut sa-mi ies din fire”, “Lasa-ma, sunt suparata pe tine”, “Din cauza ta sufar de depresie”, “Mi-am pierdut tot entuziasmul”)
—acuzarea unor tulburari somatice, functionale sau neurovegetative, ca urmare a starii de conflict (“Ma doare inima pentru ca m-ai suparat”, “M-a durut capul toata ziua”, “Simt ca ma ia cu lesin”, “Mi-e rau cand ma cert cu tine”).

Santajul emotional, este o forma agresiva de convingere, pentru ca se recurge la amenintare(“Daca pleci, pleci pentru totdeauna!”, “Plec, dar iau si copilul”, “Nu pot trai fara tine”).

Cel supus santajului este constient de riscuri si din doua rele, alege raul care i se pare a fi cel mai mic. El este constrans sa ia astfel o decizie in avantajul “partii adverse”.

Destul de des practicat in cuplu este santajul prin intermediul sexului. Este tot o forma de convingere prin emotii, stiut fiind ca actul sexual presupune si participare emotionala. In unele cazuri, este o metoda extrem de puternica de convingere.

Folosirea fortei este cea mai agresiva forma de convingere, fie ca este vorba de agresivitatea prin limbaj (care duce la dominarea psihica a celui slab) fie de violenta fizica. Dar si aceasta din urma duce in timp la tulburari de natura psihica, cum ar sindromul femeii – victima a violentei domestice, care simte acut teama de agresor, motiv pentru care nu-l denunta, chiar cu riscul de a-si pierde viata.


Se pare ca manipularea prin emotii este apanajul femeilor
Desi ambele genuri apeleaza la astfel de metode de convingere, in general femeile le folosesc mai des, conform studiilor facute de psihologi pe aceasta tema. Poate ca ele incearca astfel sa compenseze faptul ca apartin “sexului slab”. Dar si barbatii pot fi manipulatori si forma la care recurg cel mai des este prin acuzarea unor tulburari somatice.
Cred ca sunteti de acord ca oricare dintre noi a manipulat la un moment dat sau s-a simtit manipulat. Cu toate acestea, sunt unele persoane care recurg mai frecvent la aceasta practica. Ele apartin cel mai adesea tipului narcisist (care isi exagereaza imaginea de sine), tipului demonstrativ, tipului distimic (labil afectiv, depresiv, pesimist) sau celor cu tulburari de personalitate de tip borderline.

Psihologia iubirii noteaza destul de frecvent astfel de cazuri de manipulare prin emotii, explicabile fie prin dorinta de a prelua controlul unei relatii (la persoanele dominatoare), fie prin nevoia de a fi iubit si a mentine cat mai mult timp o relatie.

Ce parere ai despre subiectul de mai sus, manipularea prin emotii? Esti o persoana manipulatoare sau mai degraba o victima a manipularii prin emotii? Posteaza mai jos comentariul tau.